SMURD
Imi este tot mai greu sa inteleg cum putem accepta atat de usor sa traim intr-o lume in care politicieni incompetenti lucreaza in spatii precum cele de la Casa Poporului, iar medicii SMURD intr-o incapere nu mai mare decat o sala decenta de conferinte dintr-o corporatie. Si in care, desigur, Biserica ne mantuieste pe toti construind altare unui Dumnezeu care nu a cerut vreodata asta.
Daca nu as fi facut fotografie, mi-ar fi placut sa fac medicina de urgenta. Desi doctorii de acolo nu stiu aproape niciodata finalul povestii pacientului pe care l-au salvat, macar temporar. Dar pentru ca as avea macar sentimentul ca ceea ce am facut astazi conteaza cu adevarat.
Ce am vazut:
- multi oameni. foarte multi oameni. doctorilor de acolo le trec prin fara ochilor, in aceeasi garda de 12 ore, oameni taiati, batuti, lesinati, accidentati, dar si pusi pe cearta, beti, sub influenta substantelor de tot felul. Pacienti de 15 ani, dupa altii de 80. Oameni fara casa, dar si rude de ministri.
- valori pe care le citesti in statementul multor corporatii. De data asta insa, puse in practica, nu scrise pe pereti. Munca de echipa, adaptare, profesionalism, depasirea limitelor - toate expresiile astea care si-au pierdut sensul, din atata exces de creativitate a profesionistilor din HR. Partea complicata este ca toate astea sunt impachetate in ceva complet diferit de scenele perfecte din serialele americane
- oameni dintr-o alta lume, imediat ce iesi de la Urgente Majore. Brancardieri plictisiti si cu reflexul spagii bine intiparit in comportament, asistente care au definit cliseul “asistenta de spital”, pacienti obedienti si cu miscarile specifice oamenilor care stiu ca au mult de asteptat. Totusi, ca intr-o comedie un pic suprarealista, in spatele anumitor usi, gasesti din nou doctori “din filme”, care ar putea profesa oriunde in lume
- cai multe si creative de a face fata unui haos imprevizibil, fara sa clachezi daca un copil de cateva ore moare in bratele tale sau daca esti injurat “ca la usa cortului” (o expresie mai mult decat potrivita, in majoritatea cazurilor - fara sa discriminez deloc realitatea)
Am ramas cu senzatia ca nu este in regula sa fie atat de firesc ca atat de multi bani sa se cheltuie inutil in fiecare zi, in evenimente fastuoase, emisiuni mizerabile, publicitate, telenovele sportive, masini si cluburi “de lux”, deplasari si conferinte corporatiste. Este trist cum acceptam oarecum neputinciosi la o asemenea disproportie uriasa intre clasa-mereu-in-cautare-de-bani, fie ca e ea politica sau de business si profesiile care ar trebui sa fie liberale. Cu atat mai mult cu cat de data asta e vorba de cei care invata permanent cum sa ii salveze pe altii.
Un set mai mare de poze aici. Imaginile au fost realizate pentru Q magazine.
Posted on May 9th, 2012 by Bogdan
Filed under: Around | No Comments »
